A avea incredere in sine inseamna sa-ti fii cel mai bun prieten, poate singurul, pentru ca doar tu vorbesti limba ta si a nu cauta confirmare pentru forma ta particulara de nebunie. Sa ai curajul sa fi tu insuti, o opera de arta ce-si va gasi admiratorii si mai ales cumparatorul, care se va regasi cu adevarat in tine si te va lua acasa, sa-i fii icoana si oglinda fara sa vrea sa iti schimba liniile, unghiurile si nici nuantele, ci te vrea pentru disproportiile sau combinatia excentrica de lumini si umbre care esti.
La baza relației noastre cu ceilalți stă relația cu noi înșine. Nu avem cum să-i iertăm, acceptăm, iubim pe ceilalți până nu ne iertăm, acceptăm, iubim pe noi înșine. Cum poti sa ai incredere in ceilalti dar nu si in tine? Un pas spre noi înșine este un pas spre ceilalți iar autocunoașterea este calea sigură spre echilibru și armonia interioară.
Daca suntem foarte sinceri cu noi înșine vom recunoaște în liniștea unui anume moment că ne cicălim mai mult decât o fac ceilalți, că ne certăm pe noi înșine mult mai mult decât cei din „afară”…, că dialogurile negative din minte ne fac mai mult rău decât ne fac toți ceilalți la un loc.
Pentru că sărbătoarea Paștelui este și simbolul re-învierii noastre a fiecăruia, este un moment potrivit să ne iertăm pe noi înșine și să facem pace (măcar pentru moment) cu toate neacceptările noastre. În acest scop, propun un exercițiu de suflet: să ne scriem o scrisoare de iubire nouă înșine. Pare un exercitiu usor la prima vedere dar nu este chiar asa. Hai sa vedem cum s-au simtit altii facand asta…
